Articol semnat de Prof. univ. dr. Cornel PĂUNESCU, Director General Cornel & Cornel Topoexim

Am citit într-un articol publicat de TheDaily.ro în data de 22 iulie 2025 următoarea știre: „Guvernul României, condus de Ilie Bolojan, propune un al doilea pachet de măsuri legislative care vizează modernizarea și eficientizarea domeniului urbanismului. Una dintre inițiative se referă la identificarea construcțiilor ilegale cu drone și condiționarea emiterii autorizațiilor de construcție de plata la zi a datoriilor fiscale.”


Dronele ca instrument de identificare a construcțiilor ilegale

Cea mai inovatoare și, totodată, controversată propunere este utilizarea dronelor pentru a identifica imobilele edificate fără autorizație. Primăriile vor fi dotate cu drone capabile să efectueze măsurători precise ale terenurilor și construcțiilor. Pe baza datelor colectate, se va putea deschide un rol fiscal pentru proprietarii construcțiilor neînregistrate, obligându-i să plătească impozit chiar dacă imobilul a fost ridicat ilegal.
Dronele (UAS) oferă posibilități remarcabile pentru supraveghere aeriană: imagini ortorectificate, modele 3D, digitale surface models și detectarea rapidă a lucrărilor noi. Totuși, tehnologia nu este un panaceu. Pentru a transforma fotografiile aeriene în informație administrabilă, primăriile au nevoie de proceduri, personal instruit, infrastructură IT și garanții legale — toate acestea generează costuri și responsabilități pe care multe UAT-uri mici nu le pot susține individual.

Probleme și argumente principale

1. Resursa umană lipsește
• Operarea în siguranță: pilotul dronă trebuie instruit și certificat (atestare pilot la distanță), iar regulile și zonele de zbor se schimbă — implică instruire continuă.
• Prelucrarea datelor: imagini raw, point cloud-uri sau ortofotoplanuri necesită competențe GIS/fotogrammetrie și cunoștințe despre controlul calității, georeferențiere și topografie.
• Interpretarea legală: identificarea unei construcții ca «ilegală» cere corelare cu registre (Cadastru, autorizații, PUZ) — adică personal tehnic specializat.

2. Costuri fixe și operaționale
• Achiziție: drone profesionale + echipamente de back-up + senzori (RGB, multispectral sau LiDAR) au costuri ridicate.
• Mentenață și consumabile: baterii, piese, service.
• Infrastructură: stații de descărcare, stocare securizată, servere GIS sau spațiu cloud, licențe software (fotogrammetrie, GIS).
• Costul total per primărie mică devine ineficient — multe UAT-uri au volum redus de misiuni pe an.

3. Proceduri, responsabilitate și reglementare
• Zborul în zone urbane sau sensibile cere coordonare cu autorități aeronautice, verificări NOTAM/zone UAS, și adesea avize locale (inclusiv militare).
• Răspunderea juridică: cine semnează rezultatul — pilotul, primăria sau firma prestatoare? Datele pot fi contestate în instanță fără un proces riguros de control al calității.
• GDPR și confidențialitate: imagini care surprind persoane sau proprietăți private impun politici clare de stocare, acces și publicare.

4. Calitatea și utilitatea datelor
• Imaginile non-calibrate sau făcute fără plan de zbor profesionist pot fi inutilizabile pentru probe tehnice (măsurători, volume, delimitări).
• Fără post-procesare corectă (GCP-uri, georeferențiere), rezultatele pot induce erori costisitoare în proceduri administrative sau judecătorești.


Consecința practică

Dotarea fiecărei primării cu drone riscă să creeze investiții nejustificate: echipamente stocate nefolosite, date neprocesate sau prost interpretate, riscuri juridice și costuri permanente (mentenanță, actualizări). În plus, efectul operațional pentru combaterea construcțiilor ilegale va fi limitat dacă datele nu pot fi integrate rapid în fluxul decizional (inspectare teren, somație, documentare pentru primărie/instanță).

Concluzie

Instalarea de drone la nivelul fiecărei primării pare la prima vedere o soluție modernă pentru identificarea și monitorizarea construcțiilor ilegale. Realitatea operațională arată însă că majoritatea UAT-urilor nu au personalul, competențele IT și fluxurile de lucru necesare pentru a folosi eficient aceste tehnologii. Articolul explică obstacolele principale — costuri, resurse umane, pregătire, responsabilități legale și protecția datelor — și propune alternative realiste: centre regionale de servicii, contractare la cerere, standarde de procesare și parteneriate cu firme specializate sau universități.

Articol publicat în Revista Ghidul Primăriilor, Ediția XVI, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.
Pentru a vizualiza online revista, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/_revista_toamna_2025/
Pentru a comanda gratuit revista în format print, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/ro/orders/revista