În dialog cu Mihai Rădulescu: Dincolo de știri, despre reperele unei profesii

Interviu realizat de Ioana Petcu

În fiecare seară, milioane de români privesc Telejurnalul pentru a afla ce s-a întâmplat în țară și în lume. Dar dincolo de știrile pe care le vedem pe ecran există oameni, decizii și o responsabilitate uriașă. Despre valorile care continuă să definească Telejurnalul TVR, despre ce înseamnă astăzi jurnalismul de televiziune, am stat de vorbă cu Mihai Rădulescu, una dintre vocile consacrate ale TVR și prezentatorul Telejurnalului TVR 1 de la ora 19:00.

Cu o carieră de peste trei decenii în televiziunea publică, format în generația de jurnaliști de după 1990, Mihai Rădulescu a fost implicat constant în realizarea și prezentarea principalelor jurnale de știri, ediții speciale și dezbateri de actualitate, contribuind la consolidarea unui stil jurnalistic bazat pe rigoare, echilibru și responsabilitate editorială. Numirea sa la pupitrul principalului jurnal a coincis cu o etapă de relansare editorială a TVR, într-un moment în care jurnalul de seară este reafirmat ca „program-locomotivă” al unui post generalist. În viziunea sa, miza actuală a jurnalismului de televiziune rămâne aceeași în esență, dar mai exigentă ca oricând: construirea unui produs informativ modern, adaptat noilor ritmuri media, dar fundamentat pe rigoare profesională, echilibru și credibilitate.

Dacă mâine Telejurnalul ar dispărea, ce credeți că ar pierde mai mult România: o sursă de informație sau un reper de încredere?

O sursă de informație în mod sigur. Pentru că suntem televiziune, suntem practic o instituție care se ocupă cu informarea. Suntem un serviciu public. Dar important este ce fel de informație s-ar pierde. Într-o lume media foarte aglomerată, nu toate instituțiile oferă același tip de jurnalism. Unele sunt mai corecte cu publicul, altele mai puțin. Eu cred că televiziunea publică, oferă informație verificată, echilibru, pluralism de opinii și context. Acestea sunt, de fapt, rigorile meseriei. În TVR, jurnalismul nu este o vorbă goală. Sigur, nu-mi place să generalizez, dar cred că marea majoritate a colegilor mei cred în această profesie și încearcă să o respecte. Iar dacă respecți meseria, respecți de fapt publicul. În timp, tocmai această consecvență poate transforma un jurnal într-un reper de credibilitate.

Ați transmis sute sau poate mii de ore în direct. Care este, pentru dumneavoastră, diferența dintre a transmite o informație, o știre și a ajuta publicul să o înțeleagă?

Diferența o face contextul. Poți transmite pur și simplu o informație, dar dacă nu îi oferi și contextul, riști ca publicul să ajungă la o concluzie greșită sau incompletă. Un jurnalist nu trebuie doar să spună „ce s-a întâmplat”, ci și să explice de ce s-a întâmplat, ce a precedat acel eveniment, cine sunt actorii implicați și care sunt consecințele.

Aceasta este diferența dintre simpla difuzare și jurnalismul adevărat. Asta înseamnă ceea ce noi numim plusvaloare. Nu suntem simpli transmisători de informație, ci încercăm să aducem și plusvaloare în știriile respective. Iar tu, ca televiziune publică, ai niște responsabilități care țin de slujirea interesului public. Aici e o confuzie pe care mulți o fac. Interesul public nu înseamnă interesul publicului. Da, puțină lume știe de diferența asta. Interesul public e legat de tot ceea ce ne influențează comunitatea, viața. În schimb, de interesul publicului ţine, de exemplu, un scandal monden. Ne poate interesa, dar nu ne afectează vieţile.

Astăzi, sub presiunea rețelelor sociale, a apărut această impresie că „dacă am un telefon și spun ceva, sunt jurnalist”. Nu. Jurnalismul presupune verificare, echilibru, responsabilitate și, foarte important, asumarea faptului că poți influența percepții publice. De aceea contextul contează atât de mult. De aceea pluralismul contează. De aceea verificarea contează. Jurnalismul înseamnă disciplină, filtre și multă responsabilitate. O știre nu ar trebui să intre pe post doar pentru că „sună bine” sau pentru că circulă foarte repede online. Trebuie verificată. Trebuie pusă în context. Jurnalismul înseamnă o meserie cu reguli, cu responsabilități și cu o etică proprie. Tocmai de aceea cred că, astăzi, miza este și mai mare: să arătăm că jurnalismul serios încă există și că el face diferența.

Aţi asistat la multe evenimente: schimbări de guverne, crize, alegeri, războaie, crize și momente istorice. În opinia dumneavoastră ce s-a schimbat cel mai mult la români în ultimii 30 de ani?

Mi-e greu să fac o evaluare sociologică a românilor. Pot însă să vorbesc despre ceea ce am trăit în meseria mea. La începutul anilor ’90, presa avea o aură aparte. Era o perioadă aproape romantică, exista o adevărată sete de informație după anii de cenzură, iar publicul era avid de jurnalism. Între timp, contextul s-a schimbat radical. Au apărut digitalul și rețelele sociale, iar jurnalismul și-a pierdut din autoritate și din fascinația de altădată. Din păcate, la această devalorizare au contribuit uneori și oameni din interiorul breslei, dar mai ales concurența cu un spațiu online în care senzaționalul, fake news-ul și conținutul fără reguli circulă mult mai ușor decât informația verificată. Astăzi, adevărata provocare a jurnalismului este să-și păstreze credibilitatea într-un mediu în care atenția publicului este câștigată, de multe ori, prin cu totul alte mijloace.

Credeți că acum când avem mai multă informație, suntem mai bine informați decât eram înainte?

Nu cred că astăzi suntem mai bine informați decât în urmă cu 15–20 de ani. Avem acces la mai multă informație, dar nu și la mai multă înțelegere. Rețelele sociale creează adesea doar impresia de informare. A fi informat înseamnă să verifici sursele, să înțelegi contextul și să faci conexiuni. Într-o perioadă dominată de dezinformare și „infodemie”, cred că provocarea cea mai mare este să ne păstrăm încrederea în jurnalismul profesionist și în autoritatea construită prin competență.

Vedem cum inteligenţa artificială a început să ajungă și în zona de jurnalism. Credeţi că va putea înlocui vreodată un algoritm de inteligență artificială meseria de jurnalist? Sau ce credeți că nu va putea înlocui un algoritm ceva în redacția de știri?

Dacă mă gândesc strict la rolul meu de prezentator, probabil că acesta este cel mai vulnerabil în fața inteligenței artificiale. Un avatar digital poate citi știrile, așa cum vedem deja în alte țări.

Dar un prezentator profesionist nu este doar un cititor de prompter. În spatele lui stau ani de experiență ca reporter, redactor, moderator și realizator, iar toate aceste etape îți oferă capacitatea de a înțelege, de a corecta, de a pune informația în context și de a contribui la produsul editorial final.

Din acest motiv, cred că inteligența artificială poate înlocui un cititor de prompter, dar nu un jurnalist adevărat. Iar dacă ar fi să aleg meseria care definește cel mai bine jurnalismul, aceea este cea de reporter. Acolo începe cu adevărat profesia: pe teren, în documentare, în dialogul cu oamenii și în capacitatea de a transmite nu doar informația, ci și realitatea din spatele ei.

Din perspectiva dumneavoastră de jurnalist profesionist, care credeți că este cea mai frecventă greșeală pe care o fac instituțiile publice în momentul când comunică către cetățenii?

În primul rând, cred că multe dintre acestea nu știu dacă își doresc cu adevărat să fie transparente. Adică, aleg să comunice pentru că probabil le obligă legea. Există obligații legale de a comunica activitatea. Transparența, da. Exact. Când o faci doar din obligație, se cam vede. Important este ca această comunicare să o faci cu convingerea că oamenii trebuie să cunoască cât mai corect situația comunității, a cetaţenilor ei. Trebuie să crezi în comunicare și să o faci cu transparență.

Apoi, contează alegerea persoanelor care comunică. Există cititorul de prompter și în zona de administrație publică. Trebuie să transmiți oamenilor cu adevărat, nu doar să comunici. Trebuie să dai și mesajul real.

De fapt principala preocupare pe care ar trebui să o aibă un jurnalist, este încrederea, câștigarea încrederii. Lucrul ăsta trebuie să se întâmple și în administrația publică. În comunicarea făcută de administrația publică.

Îmi puteţi spune după atâtea ore de transmisie live, ce rămâne esențial pentru un jurnalist aflat în fața camerei?

Este esențială capacitatea de a rămâne lucid, de a nu te lăsa dus de emoția momentului și de a înțelege că nu ești acolo pentru tine, ci pentru public. Directul are adrenalina lui, are imprevizibilul lui, dar și o mare responsabilitate. Când ești în direct, nu mai ai luxul de a corecta foarte mult după. De aceea trebuie să fii foarte bine pregătit, să ai informația verificată, să știi contextul și să fii atent la nuanțe.

La finalul acestui dialog am să vă rog să îmi spuneţi dacă ați avea ocazia să invitați la o masă rotundă trei mari personalități românești – din orice epocă, pe cine ați alege și de ce?

E o întrebare grea, mai ales la final. Dacă ar fi să aleg trei personalități istorice românești cu care mi-aș dori să stau la aceeași masă, i-aș alege pe Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand și Carol I. Îi asociez cu momente esențiale ale modernizării statului român și cu curajul de a lua decizii care au schimbat direcția țării.

Pe Cuza l-aș întreba cât de greu este să reformezi o societate în care corupția, rezistența la schimbare și lipsa de educație sunt deja adânc înrădăcinate. Mă fascinează tenacitatea cu care a încercat să modernizeze statul, asumându-și măsuri curajoase și costuri personale importante.

Pe Ferdinand l-aș alege pentru curajul de a pune interesul României mai presus de originea și apartenența sa dinastică. A fost o decizie de o mare forță politică și morală.

Iar pe Carol I l-aș invita pentru că a consolidat construcția statului modern, prin instituții solide, viziune pe termen lung, rigoare și disciplină.

Pe toți trei i-aș întreba cum au reușit să ducă reforme într-o societate rezistentă la schimbare și ce sfat ar avea pentru România de astăzi. Cred că încă avem multe de învățat din felul în care au gândit modernizarea statului.

Și dacă ar fi să rezum într-o singură idee motivul pentru care i-aș alege pe acești trei: Curajul de a adopta reforme necesare modernizării României și de a servi, cu adevărat, interesul național. Cred că acesta este numitorul comun. Și cred că este o lecție de care avem nevoie și astăzi.

Articol publicat în Ghidul Primăriilor, Ediția XVIII, prima și singura revistă din România în format print și online destinată exclusiv autorităților locale.

Pentru a vizualiza online ghidul, click aici: https://rasfoieste.ghidulprimariilor.ro/revista/

Pentru a comanda gratuit ghidul în format print, click aici: https://ghidulprimariilor.ro/comanda-un-exemplar-gratuit/