Page 832 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a
P. 832
832 judeţul SĂLAJ
La mijlocul sec. al XVIII-lea localitatea avea doar câteva case." A rămas clopotul cel mic, turnat în 1774, care se află (fisurat)
(Petri) Este aşadar posibil ca locul unde s-au aşezat să fi în casa parohială. Clopotul mic de acum a fost împrumutat de
purtat acest nume şi satul să fi preluat numele locului. Numele la capela familiei Orgavány din Bocşiţa în 1957, iar clopotul cel
de mai târziu Deleni, caracterizează acest loc, "mai la deal", mare a fost turnat la Bucureşti în 1958.
"mai sus spre pădure".
Primele date despre învăţământ apar într-un
Biserica de lemn greco-catolică a fost construită în document din 24 aprilie 1620, ce aminteşte de un învăţător
1720, registrele care o amintesc datează din 1824. Pentru trimis de biserică. Totuşi numele primului învăţător apare în
ajutor de război, în 1797 au fost înscrişi preotul greco - catolic anul 1777 şi el se numea Vígh János. Şcoala nouă modernă s-a
Popa David şi cantorul bisericii Zaharia Pop. În 1750 locuiau construit în 1937.
122 de români greco - catolici. Aveau şi o şcoală confesională
elementară, cu o clasă, construită în 1899. Populaţia Naimonului în anul 1847 era de 373 locuitori,
iar în 1868 – 240, în 1890 – 259 (249 magh. şi 10 români), în 1920 –
Numărul locuitorilor în 1847 era 272, în 1890 – 268, 227 (din care 1 român şi 2 evrei), 1966 – 181 locuitori., în 1992 –
după limbă 24 maghiari, 243 români, alte 1, iar după religie – 1 95 locuitori (toţi reformaţi), 1996 – 108. În anul 1895 existau 119
romano- catolic şi 243 greco-catolici, 10 reformaţi şi 14 izraeliţi. gospodării. În Naimon s-a născut marele lingvist Márton Gyula
Existau 60 de case. În 1895 erau 156 gospodării ce deţineau o (1910-1976). (Sz. M : 443)
suprafaţa de 770 holde cadastrale, dintre care 424 ha teren
arabil, 118 pajişti, 79 păşuni, vie şi paragină - 56, de semănat - DOBA
1, grădină 31, păduri 2, neproductiv - 59 holde. Satul Doba este localitatea cu cea mai numeroasă
populaţie din cadrul comunei, datorită faptului că înainte
În anul 1900 averea activă a Delenilor se ridica la existau două sate, a căror distincţie se făcea cu ajutorul
suma de 1420 Coroane şi plăteau statului un impozit de 1270 K. determinanţilor mare şi mică: Doba Mare şi Doba Mică. Fiind
62 f. (Petri,IV:697) foarte apropiate ca aşezare ele s-au unit şi poartă numele de
Doba. Aşezarea e străbătută de două văi cu nume omonim,
Între multe alte denumiri sunt cunoscute şi fântânile – care se varsă în râul Sălaj nu departe una de cealaltă
La Piatră, la Bârne, la Fogadó. cuprinzând astfel satul încă din imediata apropiere a DJ 108D.
Denumirea în limba maghiară este aceeaşi : Doba şi formele
NAIMON dinainte de ultimul recensământ: Kissdoba es Nagydoba.
Aşezat în partea de Nord a judeţului, satul Naimon Atestarea acestor aşezări, începând cu Registrul de
avea în anul 2002, 92 locuitori, din care 47 bărbaţi şi 45 femei. la Oradea, merge aproape împreună, întrucât fondul
Valea cu nume omonim trece prin apropiere şi nu departe documentar este legat de familiile stăpânitoare în ambele
întâlneşte râul Sălaj iar existenţa ei este benefică sătenilor în locuri. Anul primei atestări pentru ambele sate este 1220,
practicarea îndeletnicirilor agricole. Denumirea satului în sacerdos de villa Duba şi Duba, la 1334 Daba (Doc.Rom., a I
limba maghiară este Nagymon. 109, B III, 319), 1446 Nadoba -= Nagdoba – în Comitatul Solnok
Localitatea are una din cele mai vechi atestări exteriori, 1452 Kisdaba (Petri, III :308; şi Zichy X : 317), 1762
documentare: 1214, 1217 villa Mon, (Registrul de la Oradea), Nagy Doba şi Kis Dobo iar din 1854 NagyDoba, Doba Mare şi
1219 Nyr (Doc.Rom.C,a I:60,98), 1376 Mony, 1492 Nagh-Mon, Kis-Doba, Doba Mika. Se constată că în secolele XIII – XIV
1636 Nagimon (Petri,IV:87), 1854 Nagy Mon, Monu (Bul.86), –lea era un singur sat, iar după anul 1854, denumirile se
1900 Gagymon, 1966 Naimon. păstrează la fel, apar doar unele determinative ca Allszeg şi
Toponimul villa Mon, actualul Naimon s-a format pe Felszeg (de sus, de jos)
baza hipocoristicului Mon, (Monu) Această temă a cuvântului Având în vedere că apelativul dubă şi dobă există în
este considerată de specialişti de origine punică, atestată şi limba română veche cu sensuri diferite, care s-au păstrat şi
de izvoare latine cum este numele Monna. Forma Monikos din sunt de provenienţă slavă, unul însemnând ambarcaţie, luntre
greacă cu femininul Monika, au variante în Monachos – făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. –
"pustnic, monah"- "singur, solitar", format din monos –"singur", 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireş. Si cel de-al
engl. monk, germ. Münch, fr. moine, it. Monaco, sunt înrudite doilea cuvânt dobă care ne sugerează atât instrumentul cât şi
cu rom. monah şi mănăstire. O altă soluţie etimologică îl esenţa lemnului din care era construit, adică stejarul (Trans.)
apropie pe Mona de goticul munan - "a gândi, a crede" sau Instrument muzical rustic. Sl. dyba "trunchi" (Cihac, II, 95), cf.
muns - "gândire", engl. Myne - "amintire, dorinţă" şi germ. rut., rus. dub "stejar; luntre", sb. dubak "dubă, vehicul". Pentru
"minne" – "dragoste", de unde prin latină, avem în română - evoluţia semantică, cf. drîng la sensul de "temniţă" s-a ajuns
minte, amintire, memorie, mentor, reminiscenţă etc. Toate plecîndu-se de la butucul de care erau legaţi, deţinuţii, pol.
aceste soluţii provenind din diferite regiuni ale Europei, nu dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s.f.
sunt contradictorii, punicul Monnica, prin intermediul (butuc). cf. dîmb, dumbravă.
onomasticului creştin, se întâlneşte cu gr. Monika, cu germ. A dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, adică cel
Mona sau cu lat. Mona (din monna = mamă, soţie), ajunse care bătea doba, s.n. (DER) Cuvintele de mai sus datorită
astăzi nume la modă.(Ionescu 1975:215, cf. Şi Graur 1965:23, productivităţii limbii române, pornind de la stejar, dîmb,
106,156). În cazul satului Naimon observăm că, după prima dumbravă, dubă, dobă etc au dat numeroase antroponime şi
atestare: villa Mon- "gospodăria lui Mon", apare la 1219, toponime printre care amintim numele: Doba, Doban, Doboş,
numele Nyr - "mesteacăn" apoi începe să apară determinantul care prin etimologie populară, la venirea ungurilor au putut fi
Nag -, Nagh -, Naghi -, Nagy, magh.- nagy,” mare”. Datorită asociate cu apelativul maghiar « dob » tobă sau dobos –
pronunţiei slabe a grupului "gy", pronunţat "d*i" la sfârşitul dobaş- toboşar. Amintim că în limba maghiară cuvântul este
determinantului, el s-a modificat prin asimilare în "nai"-, tot de origine slavă. Astfel înţelegem sensurile: Sacerdos de
rezultând forma actuală Naimon. (Dic. Etm. Sălaj) villa Duba, (lat. Sacerdos – "preot", villa – gospodărie mică la
Primii moşieri apar în 1369 şi au fost cei din familia sat,( la ţară), traduse în magh. 1477 prin egyház – ak,- at =
Jakcs din Coşei. În 1367 locuitorii terminaseră deja capela din "biserică" Alte toponime asemenea sunt: Doba (OT, SM, SJ),
lemn, iar în 1383 slujea preotul András. Despre biserica Dobeni (HR). Dăbâca(CJ) Dobîrceni (BT) etc. (Dic. Etim. Sălaj,
reformată sunt date de la începutul secolului al XVII-lea când Prof. Dr. Gh. Chende Roman, 145)
localnicii din Naimon şi Bulgari îl susţineau împreună pe predicator. Separarea celor două sate s-a făcut sigur până la
Un alt preot reformat cunoscut a fost Mihályfalvi András, care începutul sec. al- XV-lea pentru că în 12 aprilie 1413 au fost
slujea în jurul anului 1629. În mijlocul secolului al XVIII -lea s-a înregistraţi pe moşia Doba Mică din Comitatul Solnoc: fiul lui
construit din nou biserica reformată, probabil şi aceasta a fost Kisdobai István, Mihály; fiul lui Kisdobai Pál, Lukács şi Kisdobai
tot din lemn. Până la urmă în anul 1842 s-a instalat clopotniţa Demeter.Se presupune că au fost multe neînţelegeri privind
din lemn în turla bisericii, care a fost apoi renovată în 1861. terenurile care au dus această separare, unele aparţinând cu
După 1980 s-au făcut alte reparaţii la biserică, când, partea lor de sat de Comitatul Solnocul de Mijloc, iar altele de
cu ajutor olandez s-a turnat fundaţia pentru anexe. Construirea Comitatul Crasna.
bisericii de astăzi a început în 1914 şi s-a sfinţit în 22 aprilie
1916. Clopotul rechiziţionat în vremea primului război mondial a
dispărut.
