România intră în „deceniul bătrânilor singuri”: aproape 3,9 milioane peste 65 de ani, 1,35 milioane trăiesc singuri — Barometrul ABC

De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice (1 octombrie), Alianța Binelui Comun (ABC) publică Barometrul „Bătrânii singuri. Drama nevăzută a României”, o radiografie a vulnerabilităților populației vârstnice.

La 1 ianuarie 2026, 20,5% din populaţia rezidentă avea cel puţin 65 de ani (aproximativ 3,9 milioane). Până în 2050, ponderea ar putea ajunge la circa 31%.

Barometrul arată că aproximativ 1 din 3 seniori locuiește singur (estimări 2025: ~1,35 milioane). În mediul urban, 3 din 5 vârstnici se confruntă cu singurătatea; aproape 310.000 se află la un nivel de singurătate foarte ridicat. Un din patru vorbește cu cel mult o persoană într-o lună, iar o treime beneficiază aproape deloc de sprijin moral și practic.

Aproape 29% dintre seniorii urbani declară că nu au copiii aproape (locuiesc în alt oraș sau în altă țară), ceea ce amplifică izolarea. Telefonul sau remitențele nu înlocuiesc asistența fizică necesară la medic, după căderi sau în cazul pierderii treptate a autonomiei.

Vulnerabilitatea economică agravează problema: în 2024, aproape 30% dintre persoanele de peste 65 de ani erau în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape 1 din 5 se confrunta cu deprivare materială și socială severă. Pentru seniorii singuri, lipsa resurselor poate însemna renunțarea la transport, dispozitive medicale, recuperare sau ore de ajutor la domiciliu.

Barometrul mai arată că 59% dintre seniorii urbani sunt deschiși la programe de sprijin; dificultatea este existența serviciilor suficient de apropiate, accesibile şi cunoscute. România cheltuiește pentru îngrijirea de lungă durată doar 0,3% din PIB, față de 1,7% media OECD, şi are aproximativ un lucrător formal de îngrijire la 100 de persoane peste 65 de ani, comparativ cu cinci la nivelul OECD.

ABC propune trecerea de la intervenții punctuale la un sistem proactiv: un Barometru național anual pentru populația 65+, screening de risc în medicina de familie și serviciile sociale, contactarea proactivă a seniorilor după momente critice (văduvie, externare, pierderea autonomiei), extinderea transportului social și a serviciilor mobile în mediul rural şi garantarea unui pachet minim de îngrijire la domiciliu pentru nevoi reduse și moderate.

Pe termen lung, propunerile includ dezvoltarea forței de muncă în îngrijirea de lungă durată, sprijin formal pentru aparținători, dezvoltarea comunităților adaptate îmbătrânirii şi crearea Indicelui ABC al Conectării și Autonomiei Vârstnicilor — un tablou de bord public, actualizat anual la nivel național și județean, care să măsoare nu doar infrastructura, ci şi câţi seniori trăiesc singuri, câţi nu au pe cine chema la nevoie, accesibilitatea serviciilor și eficiența intervențiilor în reducerea izolării și menținerea autonomiei.

Miza deceniului următor este ca anii în plus să nu fie trăiți în izolare: bătrânețea devine o provocare de infrastructură socială, sănătate și politică publică, nu doar o problemă rezolvată în interiorul familiei.