Barometrul ABC: România pierde copii pe drumul prin școală

29.09.2026 — Barometrul Alianței Binelui Comun (ABC), intitulat „Educația în România - un sistem care pierde copii pe drum”, sintetizează date ale Ministerului Educației, INS, Eurostat, Comisia Europeană, OECD, TIMSS și ICILS și arată că sistemul educațional românesc pierde copii și tineri în mai multe puncte ale traseului educațional, cu diferențe rurale-urbane de peste 30 de puncte procentuale.

Prima ruptură este înainte de clasa I: în 2024, doar 76,5% dintre copiii cu vârsta de cel puțin trei ani și până la intrarea în învățământul primar participau la educația preșcolară, comparativ cu media UE de 95%; România înregistra cea mai scăzută rată din UE, într-un context în care ținta europeană pentru 2030 este de cel puțin 96%.

Problema se accentuează în gimnaziu: rata brută de cuprindere era de 96% în urban și 65,6% în rural, iar rata de absolvire 92,3% în orașe față de 61,5% în mediul rural. Din cei 192.275 de copii care au intrat în clasa pregătitoare în anul școlar 2015/2016, 89,7% au devenit absolvenți de clasa a VIII-a opt ani mai târziu; în rural procentul scade la 80,3%, ceea ce înseamnă că aproape unul din cinci copii din cohorta rurală nu a absolvit la termen.

Abandonul anual în învățământul primar și gimnazial a fost de 1% în anul școlar 2023/2024, adică aproximativ 15.900 de elevi într-un singur an. Efectul acumulat este reflectat în 2025, când 15,5% dintre românii de 18–24 de ani aveau cel mult studii gimnaziale și nu se mai aflau în educație sau formare, față de o medie europeană de 9,1%; România înregistra cea mai mare rată din UE.

Sărăcia afectează accesul la educație: în 2024, 33,8% dintre copiii din România erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 24,2% la nivel european, iar 31,8% dintre copiii sub 16 ani se aflau în deprivare materială. Transportul, costurile indirecte ale școlii, lipsa serviciilor și instabilitatea familială pot transforma dezavantajul social în dezavantaj educațional.

Digitalizarea rămâne un paradox: deși s-au făcut investiții în echipamente și săli digitalizate, în 2025 doar 53,3% dintre tinerii de 16–24 de ani aveau competențe digitale de bază, față de 74,6% în UE. Legătura cu piața muncii este insuficientă: doar 7,2% dintre absolvenții recenți ai învățământului profesional și tehnic au avut experiență de învățare la locul de muncă, față de 65,2% în UE. La nivel de înaltă calificare, numai 23,2% dintre tinerii de 25–34 de ani aveau studii superioare.

Consecințele economice sunt vizibile: în 2025, rata de ocupare a absolvenților recenți era de 72,7% în România, față de 83% în UE, iar 19,2% dintre tinerii de 15–29 de ani erau NEET (nu aveau loc de muncă și nu urmau o formă de educație sau pregătire) — cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană.

Problemele de finanțare sunt evidente: cheltuielile publice pentru educație reprezentau 4% din PIB în 2024, față de media UE de 4,8%. Cheltuiala anuală per elev/student era, potrivit datelor OECD pentru 2022, de aproximativ 6.220 de dolari, comparativ cu 13.210 dolari media OECD. Consilierea școlară este suprasolicitată: în anul școlar 2023/2024 existau 3.354 de consilieri, aproximativ un consilier la 800 de elevi, peste reperul legal de maximum 500.

Raportul propune măsuri concentrate în punctele în care sistemul pierde copii: un mecanism național de alertă timpurie pentru absenteism și risc de abandon; programe intensive de recuperare la literație, matematică și științe în clasele V–VIII; finanțare suplimentară pentru școlile rurale și vulnerabile, inclusiv transport și masă; reducerea numărului de elevi alocați unui consilier; extinderea educației preșcolare spre pragul de 96%; practică reală în învățământul profesional; mentorat și formare pedagogică pentru profesori; urmărirea longitudinală a fiecărei cohorte de elevi.

Pe termen lung, ABC propune o rețea școlară adaptată realității demografice post-2030, finanțare multianuală legată de rezultate și evaluări centrate pe competențe reale. Țintele măsurabile indicate sunt: creșterea participării preșcolare de la 76,5% spre cel puțin 96%; reducerea părăsirii timpurii de la 15,5% sub 9%; majorarea ponderii tinerilor cu studii superioare de la 23,2% spre cel puțin 45%; scăderea ratei NEET de la 19,2% sub 9%. Concluzia raportului subliniază că principala vulnerabilitate a sistemului este continuitatea: România produce performanță, dar nu garantează tuturor copiilor aceeași șansă de a intra în sistem, de a rămâne în el și de a dobândi competențele necesare pentru o viață profesională autonomă.