Page 889 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a

judeţul SUCEAVA
Astfel, la anul 7020 (1512), s-a început construirea bisericii
"Sfântul Ierarh Nicolae", cu porunca şi cheltuiala lui Bogdan
Voda, fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi fratele de pe tată al lui Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, dar lucrările n-au putut
Petru Rareş, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea.
Această nouă mănăstire, este cunoscută tot cu numele de
"Bogdăneşti". În anul 1528, izvoarele istorice consemnează o
invazie a turcilor în Moldova, sub comanda sultanului Suliman.
Domnul Moldovei, Petru Rareş (1527-1538, 1540-1546), fuge în
Ardeal, la Ciceu (cetate moldovenească), împreună cu familia.
După ce vremurile s-au mai potolit, adică pe la anul 1540, la
îndemnul episcopului Macarie al Romanului, domnitorul Petru
Rareş, ca un act de multumire că a scăpat nevătămat din
prigoana turcă, a ridicat o nouă mănăstire pe locul celeia
zidite de Bogdan al III-lea. Data începerii construcţiei este în
anul 1542, dar întreaga mănăstire a fost terminată în timpul
domniei lui Petru Rareş, în anul 1552. De la intemeierea sa de
către Bogdan I şi până în prima jumătate a sec. al XVI-lea,
mănăstirea în cauză, a purtat numele de Bogdăneşti, de la
ctitorul ei. În intervalul 1542-1560, ea a fost numită când
Bogdăneşti, când Rîşca. Începând însă cu anul 1560, toate
documentele de referinţă numesc această mănăstire Rîşca,
precum arată şi textul pisaniei originale. Se pare că numele de
"Rîşca" reprezintă romanizarea slavonescului (recica), care
înseamnă "pârâu", astfel, mănăstirea împrumutând toponimul
râului care curge în apropierea ei şi al moşiei pe care este
aşezată. Localitatea Rîşca, apare odată cu Mănăstirea Rîşca -
la început, oamenii ce deserveau mănăstirea, erau călugarii,
robii mănăstireşti şi ţiganii, care pe măsura înmulţirii lor, a
extinderii domeniului mănăstiresc şi a defrişărilor, părăsesc
incinta mănăstirii, formând satul Rîşca. Acesta s-a dezvoltat
treptat, iar numărul locuitorilor a crescut şi datorită venirii
unor transilvăneni (în anul 1699) şi bucovineni (în anul 1774),
când provinciile lor de provenienţă, au fost ocupate de
habsburgi. În anul 1835, în Rîşca existau 100 de curţi, iar la
cartografia din anul 1893, erau 1165 locuitori şi apăreau noi
sate; Slătioara cu 498 locuitori şi Jahalia cu 191 locuitori. La
recensământul din 1912, Rîşca sat avea 1525 locuitori,
Slătioara 360, Jahalia 234 şi apare satul Buda cu 381 locuitori.
Creştera numărului de locuitori, s-a datorat şi dezvoltării
exploatării pădurii şi apariţiei fabricilor de cherestea.
Şcoala din Rîşca
Scurt istoric al şcolii din comuna Rîşca
La începutul secolului al XIX-lea functionau şcoli
particulare şi şcoli de stat în număr destul de redus din cauza
lipsei de spaţiu şi a deficitului de învăţători. Rîşca s-a situat la numar de 7 şcoli şi grădiniţe şi anume:
loc de frunte în comparaţie cu aşezările rurale vecine în ceea
ce priveşte înfiinţarea unităţilor şcolare. În anul 1839 funcţiona
pe lângă Mănăstirea Rîşca o şcoală în care se învaţă
Ceaslovul şi nu era accesibilă oricui. Creşterea numărului
populaţiei şi implicit a copiilor de vârsta şcolară, distanţa mare
pe care trebuia să o parcurga elevii din Rîşca până la cea mai
apropiată şcoală au determinat autorităţile să dispună
înfiinţarea în 1870 a unei şcoli în satul Rîşca. Primul învăţător al nr. preşcolari 17
şcolii a fost Ion Andreescu (absolvent a două clase de Şcoală
Normală) în perioada 1870-1883. Şcoala nu avea un local
propriu şi a funcţionat într-o clădire cu o camera şi o tindă ce
fusese înfirmerie a satului, amplasată pe locul actualei grădiniţe.
Această clădire se va dovedi improprie pentru şcoală, primind
o alta destinaţie, iar şcoala va funcţiona în diferite spaţii, în
special în casele învăţătorului Gheorghe Grigorescu, în camera
de la nord dinspre uliţa bisericii. Pentru acest spaţiu statul
platea chirie. Gheorghe Grigorescu a fost al doilea învăţător al
Şcolii Rîşca, fiind considerat însa ctitorul învăţământului din
Rîşca, deoarece a funcţionat aici timp de 40 de ani (1883.1923).
În anul 1886, prin Ordinul Ministerului Instrucţiei nr. 3147
primea gradul didactic I în învăţământ. Legea din 1896 propusa
de Petru Poni, ministrul Învăţământului, prevedea încurajarea
prelucrării lemnului în învăţământul agricol şi profesional. Şcoala
Rîşca a trecut la aplicarea acestei prevederi şi în vara anului
1901, la expoziţia organizată de Şcoala nr. 1 Fălticeni, expune
coşuri de nuiele. Din 1910 se înfiinţează al doilea post de
învăţător, astfel ca în afară de clasa care funcţiona în casa
învăţătorului Grigorescu s-a mai amenajat o sală de clasă în
casa lui Gheorghe Grigoriu, mutată ulterior şi pe la alţi gospodari.
889
Este luata iniţiativa construirii unui local de şcoală din fondurile
statului. Se întocmeşte documentaţia în 1914, este înaintată
demara datorită primului război mondial. În perioada refacerii
economice, după război, problema construcţiei şcolii revine în
actualitate. Pământul pe care urma să se construiască şcoala a
devenit proprietatea comunei, în urma schimbului funciar făcut
de cetăţeanul Prodan cu comuna. Construcţia şcolii a început
în anul 1921 sub direcţiunea lui Ion Lateş. Localul a rezistat
până astăzi, iar din anul 2002 a intrat într-un program de
modernizare, lucrările fiind în plină desfăşurare, urmând ca în
toamna lui 2004 sa fie redată învăţământului. Au urmat mai
mulţi învăţători cu perioade mai lungi sau mai scurte de
activitate – Miron Verdes, Jan Grigorescu, şi din 1938 până în
1963 Constantin Lazariu. Din anul şcolar 1958-1959 la Şcoala
Rîşca se înfiinţează ciclul gimnazial, efectivul de elevi este
mare, iar şcoala devine neîncăpătoare. Sunt amenajate săli de
clasa în clădirea anexă a Primăriei şi în localul Căminului
Cultural. A urmat o serie de directori care au contribuit major
la modernizarea şi dotarea materială şi didactică a şcolii.
Astfel:
- între anii 1964 – 1970 învăţătorul Vasile Mihailescu –
începe construcţia unui nou local de şcoală, construit într-un
timp foarte scurt şi dat în folosinţă în 1970;
- între anii 1971 – 1977 profesoara Virginia Jamt – s-a
ridicat atelierul şcolii şi s-au dotat mai multe săli de clasă cu
mobilier şcolar;
- între anii 1978 – 1988 profesoara Elena Petroaia – s-
au construit patru săli de clasă şi s-au realizat mai multe
cabinete şcolare;
- între anii 1989 – 1995 profesorul Mircea Butnaru –
reface acoperişul şcolii şi se ocupă de construirea unor săli
de clasă la celelalte şcoli din comună;
- din 1996 până în 2016 profesorul Mihai Corduneanu –
s-a ocupat şi se ocupă de modernizarea şi reconstrucţia
şcolilor din comună, a realizat un cabinet de informatică, a
introdus internetul, etc…
DIN IANUARIE 2017 – PROF Dumitrut Ionela
În prezent la nivelul comunei Rîşca funcţionează un
Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Rîşca - nr. elevi 473 -
nr. preşcolari 62
Şcoala cu clasele I-IV nr. 2 Rîşca - Satu Nou -
nr. elevi 22 - nr. preşcolari 12
Şcoala cu clasele I-IV Buda II - nr. elevi 26 -
nr. preşcolari 16
Şcoala cu clasele I-VIII Buda I - nr. elevi 55 -
Şcoala cu clasele I-IV Slătioara - nr. elevi 21 -
nr. preşcolari 15
Şcoala cu clasele I-IV Jahalia - nr. elevi 0 -
nr. preşcolari 0
Şcoala cu clasele I-IV Dumbrăveni - nr. elevi 0 -
nr. preşcolari 0
Orientare în zonă:
Punct de informare turistică - Agenţia de turism Fălticeni
18 km
Oraş - Fălticeni 18 km
Comună - Bogdăneşti - 3 km
Aeroport - Salcea-Suceava 65 km
Gară - Fălticeni 18 km
Autogara - Fălticeni 18 km
Rîu/fluviu - Râul Moldova 12 km
Drumul naţional DN 15 C 10 km
Activităţi specifice zonei:
Creşterea animaleor:
- oi şi capre
- vaci
- porci
- păsări
Agricultură ecologică - pomi fructiferi, apicultură
Prelucrarea primară şi secundară a lemnului
Exploatare forestieră
Piatră de râu şi de carieră pentru construcţii