Page 768 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a
P. 768
768 judeţul OLT
la viituri, precum şi cele aduse de afluenţi, cât şi materialele În comună şi-au lăsat urmele domnitorii Mihnea Turcitu,
aduse de pe versanţii văilor. Lunca Olteţului are o vegetaţie Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul, Constantin Racoviţă,
specifică, caracteristică, în care predomină specii de salcie şi căpitanii lui Mihai Viteazul, Fraţii Buzeşti, verii domnitorului
plop, amestecate cu stejar pedunculat existent la poalele după soţia acestuia, Doamna Stanca, apoi Tudor Vladimirescu
dealului, dar şi mesteacăn pe malurile bălţilor. Vegetaţia şi nu în ultimul rând familia boierilor militari Dobriceanu, care a
ierboasă este alcătuită din pajiştile a căror productivitate este dat ţării peste 200 de ofiţeri, detaşându-se categoric dintre ei
ridicată. Restrânsă în partea de nord-vest la prima îmbrăţişare Generalul Maior Alexandru Dobriceanu, erou al războiului din
a apelor Olteţului de câtre pământul comunei, lunca se Cadrilater, al primului şi al celui de al II-lea război mondial
lărgeşte tot mai mult spre sud. Câmpia Olteţului - este
impropriu să o numim aşa, fiind de fapt o zonă de contact În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva" -
dintre podiş, deal şi lunca Olteţului, dar aşa este numită de atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea
localnici şi le respectăm numirile. Aşadar, această câmpie sa, are o istoria legată de familia Buzeştilor şi de Mihai
este formă de relief joasă şi netedă ce s-a format prin Viteazul. Se crede ca exista pe vremea lui Mihai Viteazu un
acumularea de sedimente în apele din apropierea ţărmului. tunel subteran care lega Curtea Buzeştilor, localizată la vest
După retragerea apelor, câmpia este supusă acţiunii vântului de biserică, pe actuala locaţie a Şcolii Generale nr. 1 din
şi apelor pluviale. Apariţia şi adâncirea văilor pe unde şi-au localitate şi Mănăstirea Călui, aflată la doar 3 kilometri
făcut loc apele afluenţilor care alimentează Olteţul, a distanţă spre sud-vest. Acest tunel reprezenta o cale de fugă a
fragmentat Câmpia Olteţului în câmpuri. Câmpul Crivina a localnicilor din calea turcilor şi a altor duşmani. Cea mai veche
suferit transformări în partea estică a lui, prin dezvoltarea unor inscripţie ce datează în timp este epitaful de pe piatra de
forme de relief minor, precum dunele de nisip. Acest fenomen mormânt a lui Dumitru Pîrcălab Buzescu, care se află în tinda
a început la puţin timp după catastrofala tornadă din anul 1978 bisericii Cuvincioasa Paraschiva din comună. Cu mila lui
când o fâşie de 0,5-3,5 km de zăvoi şi pădure de salcâm, cca Dumnezeu, aici se odihneşte sufletul răposatului Io Dumitru
20 ha din Lunca Olteţului, atât pe malul drept (Dobriceni), cât Pîrcălab Buzescu, mort de sabie în timpul lui Moise Voievod,
mai ales pe malul stâng (Laloşu) a fost rasă, lemnul căzut la mai 5, anul 1529
pământ fiind ridicat şi valorificat, terenul scarificat şi
desţelenit, pentru a fi exploatat ca teren agricol. Porţiunea Biserica Sfantul Dumitru - cealaltă biserică există în
afectată este mai redusă la Dobriceni, numai 10%, pe când la partea de nord a satului Iancu Jianu şi este datată mai recent,
vecinii din Laloşu este de 90% din suprafaţa devastată de din anul 1900 şi poartă hramul Sfântului Dumitru. Ea a fost
tornadă. Dealurile - dealurile din comuna Iancu Jianu au construită din temelii pe vatra unei bisericii din lemn construită
înălţimi ce se situează la limita inferioară a altitudinii acestei de Matei Pieptea iar ctitorii bisericii noi au fost Dumitru
forme de relief. Pantele acestora sunt mai puţin abrupte în Corbeanu şi Dumitru Ionescu. În cimintirul bisericii este
partea lor sudică, foarte abrupte, aproape de verticală în îngropat Dumitru Corbeanu şi soţia lui şi cei doi fii ai lui
partea nordică. Dealurile estice şi vestice s-au format prin Dumitru Ionescu. Meseriaşii care au construit-o au fost Emil
distrugerea podişurilor de către agenţii morfogenetici externi, Cascaon şi Petre Chis
în special apele semicurgătoare ale pâraielor Aninoasa,
Corboaia, Ulmeasa, Călui şi Căluieţ care le străbat. Dealurile Toponimia localităţii Iancu Jianu - autorii Monografiei
vestice, s-au format prin cutarea sedimentelor, la fel ca şi satului Dobriceni, apărută în 1997, învăţătorii Nicolae şi Mihai
munţii de încreţire. Petrescu, au descoperit scuturând praful de pe hrisoave, că
Activităţi specifice zonei: Ciuturoaia ar fi prima toponimie a comunei, care la rândul ei ar
fi o derivaţie fonetică de la Cepturoaia, ce şi-ar avea rădăcina
Agricultură în verbul latinesc capio - capere - cepi - ceptum (a captura) şi
Creşterea animalelor care la supin formează cepturus (ce avea de gând să
Activităţi economice principale: cucerească). Cât priveşte vechimea acestei toponimii, ea este
Extracţie produse petroliere atestată încă din secolul al XVI-lea, în Condica Mânăstirii
Înfiinţarea de exploataţie agricolă la nivelul comunei Călui, fila 223, unde se vorbeşte de existenţa lui Radu şi Stroe
prin aredarea a peste 1400 ha teren agricol de către compania ot Cepturoaia, nimeni alţii decât Fraţii Buzeşti - Radu şi Stroe-
industrială Griviţa Bucureşti descendenţi pe linie bărbătească din Vlad Buzea, vel armaş,
Înfiinţarea unui parc energetic cu panouri solare de care şi-a zis Buzescu, locul lor de baştină fiind Cepturoaia, pe
peste 100 ha Olteţ, nu departe de Târgu Balşu, cum afirmă Dumitru Almaş în
Comerţ Vetre de Istorie Românească. Fraţii Buzeşti sunt născuţi între
Obiective turistice: 1555 şi 1560, după mamă trăgându-se din Vel Ban Mogoş,
Muzeul din Dobriceni ctitorul Mânăstirii Stăneşti de Vâlcea (Stăneştii de Lungeşti, nu
Tabăra de creaţie plastică de Măciuca, cum se credea), unde este înmormântat Stroe,
Comuna Iancu Jianu îşi începe istoria de la fratele mai mic al lui Radu şi Preda, care-şi dorm somnul de
cochiliile scoicilor de mare găsite pe platoul estic al Dealului veci la Călui. Soţia lui Vlad Buzea, vel-armaşul, tatăl Buzeştilor,
Cerului, în partea de sud a localităţii Dobriceni, de la oasele de era vară cu Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. În secolul
mamut găsite în Dealul Căzăceilor, aduse de apele Aninoasei al XIX-lea, toponimia Cepturoaia Ciuturoaia a fost înlocuită cu
care se vărsa în urmă cu aproape 200 de ani în Olteţ, dar pe o Ştirbei, astăzi cele două denumiri circulând paralel în vorbirea
altă albie, care a fost opturată de alunecările de teren din zona curentă a celor mai vârstnici, care le preferă în locul
Curte şi obligate să-şi taie o altă albie cu orientare vest-est impropriului Iancu Jianu, insul care a dat numele actual al
(toate acestea se gasesc expuse în Muzeul Satului Dobriceni comunei, neavînd vreo legătură atestată undeva, cu
ce funcţionează în incinta şcolii din sat). Treptele pe care localitatea noastră, care astăzi îi poartă numele. Toponimicul
coboară istoria comunei, sunt presărate cu ciocane de piatră Ştirbei, are o istorie lungă. Dumitru Bibescu, fiul căpitanului
şlefuită, topor de bronz, săgeţile cu vârful în formă de frunză, Bibescu din părţile Gorjului, descendent al unui anume Bibu, s-
folosite de cumani în luptă, de monezile de argint ale a căsătorit cu Ecaterina Văcărescu, moştenitoarea lui
împăratului Adrianus, sau cele care poartă efigia Mesalinei, Constantin Văcărescu, adoptată de către vornicul Barbu
celebra soţie a lui Nero, şi nu numai. Neobositul şi pătimaşul Ştirbei, care nu avea copii. Din cei trei fii ai Ecaterinei Bibescu
arheolog şi numismat amator, preotul paroh Ioan Bălaşa, a pus Ştirbey, primii doi, Gheorghe şi Ioan (Iancu), au rămas
cu aceste descoperiri, în propria-i casă, bazele unui muzeu Bibescu, mezinul Barbu, adoptând în 1913 numele de Ştirbey,
sătesc local. Actualul Muzeu Sătesc, structurat în cinci după bunicul din partea mamei. Fraţii Georghe Bibescu şi
secţiuni, găzduieşte peste 1000 de piese din zona de interferenţă Barbu-Ştirbey au ocupat pe rând tronul Tării Româneşti. Cât
Vâlcea Romanaţi, zonă în care se află satul Dobriceni (vezi priveşte anul naşterii celui mai mic dintre fraţi, Barbu, de care
Monografia Muzeul Sătesc Dobriceni, autor învăţătorul Mihai se leagă numele comunei, sunt mai multe controverse. Astfel
Petrescu, apărută în mai 2006). La Grande Encyclopedie du XIX-eme Siecle precum şi
publicaţia Jurnal pentru Toţi, dă ca an al naşterii acestuia anul
1801, pe când Principele însuşi afirmă ca valabil anul 1796,
afirmaţie făcută şi de Nicolae Iorga în Mărturii Istorice
