Recesiunea tehnică și standardul de diligență din achizițiile publice după hotărârea CJUE C-313/24

Intrarea în recesiune tehnică schimbă natura riscului din achizițiile publice mai mult decât schimbă orice modificare legislativă. Nu apar reguli noi, dar scade brusc toleranța sistemului pentru decizii fragile. În astfel de momente, o hotărâre aparent tehnică a Curții de Justiție a Uniunii Europene capătă o relevanță pe care, în perioade de creștere economică, probabil nu ar fi avut-o. Este vorba despre cauza C-313/24.

Speța a plecat din aplicarea regulamentelor europene care interzic atribuirea contractelor publice operatorilor aflați sub influență rusă. Întrebarea adresată Curții a fost, în esență, una foarte practică: poate autoritatea contractantă să se limiteze la documentele depuse de ofertant sau trebuie să meargă mai departe atunci când există indicii că realitatea economică ar putea fi diferită de cea declarată? Răspunsul Curții a fost fără ambiguități: verificarea formală nu este suficientă atunci când există semnale care pun în discuție protejarea interesului public.

Dincolo de contextul sancțiunilor, decizia scoate la suprafață mecanismul juridic pe care s-a construit întotdeauna dreptul european al achizițiilor. Normele procedurale nu sunt scopuri autonome, ci instrumente pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și ale statelor membre. Această idee apare constant în tratate, în directive și în jurisprudență, dar rareori este formulată atât de direct: autoritatea contractantă nu poate ignora realitatea economică atunci când aceasta indică un risc credibil pentru utilizarea banului public.

Această clarificare vine într-un moment în care contextul economic îi amplifică semnificația. În perioade de creștere, sistemul poate absorbi costuri suplimentare, întârzieri sau renegocieri contractuale fără efecte imediate. În perioade de încetinire economică, aceleași situații produc consecințe în lanț: proiecte blocate, presiune bugetară, pierderi de finanțare, litigii. Marja de corecție scade, iar consecințele deciziilor administrative devin mai rapide și mai vizibile.

Din această perspectivă, hotărârea CJUE nu introduce o obligație nouă, ci face explicit standardul de comportament care a stat mereu în spatele legislației: autoritatea contractantă acționează ca administrator fiduciar al banului public. Nu ca simplu organizator de proceduri, ci ca titular al unei responsabilități de prudență și anticipare a riscurilor. Diferența pare subtilă la nivel teoretic, dar devine concretă atunci când economia încetinește și vulnerabilitatea operatorilor economici crește.

În recesiune, riscurile contractuale nu dispar, ci se concentrează. Presiunea asupra costurilor crește, accesul la finanțare devine mai dificil, iar capacitatea de absorbție a șocurilor scade. În acest mediu, atribuirea unui contract nu mai este doar finalul unei proceduri competitive, ci un moment de asumare a unui risc economic real. Iar logica deciziei Curții devine evidentă: autoritatea nu poate rămâne la nivel formal atunci când există indicii că realitatea economică poate compromite executarea contractului sau utilizarea eficientă a resurselor publice.

Această mutare de accent se reflectă inevitabil în etapa cea mai puțin vizibilă a achizițiilor, dar cea mai determinantă: planificarea. Realismul estimărilor, înțelegerea pieței, evaluarea capacității reale de execuție și anticiparea dificultăților contractuale devin elemente centrale ale responsabilității administrative. În perioade de expansiune, deficiențele de planificare pot fi corectate pe parcurs. În perioade de încetinire, ele se transformă în blocaje structurale.

Privită în acest context, cauza C-313/24 nu este o decizie despre sancțiuni. Este o decizie despre responsabilitate. Recesiunea nu schimbă regulile achizițiilor publice, dar schimbă modul în care consecințele lor se resimt. Iar această schimbare face vizibil ceea ce dreptul european a presupus întotdeauna: utilizarea banului public nu poate fi doar formal corectă, ci trebuie să fie prudentă în substanță.

Denis Ramona Moglan, expert achiziții G.P.