Page 99 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a

judeţul ARGEŞ
Geomorfologia
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei
Recea aparţine Câmpiei Găvanu - Burdea, parte integrantă a
marii unităţi denumită Câmpia Română.
Geneza Câmpiei Găvanu – Burdea este aluvioproluvială,
constituind de fapt o prelungire morfologică şi structurală a
Piemontului Getic, clădită din aluviunile cărate de cursurile de
apă din zonele înalte din nord.
Relieful, tipic de câmpie, este domol, cu aspect larg
valurat. Altitudinile prezintă valori cuprinse între 180 - 210 m pe
interfluvii şi 155 - 170 m în lunca râului Teleroman. Înclinarea
generală este de la NV spre SE cu o pantă medie de 3,3%.
Este fragmentat de mai multe văi printre care Telormanul,
Negraşu, Săracu şi Valea de Câmp sunt cele mai importante.
Energia reliefului are valori relativ ridicate pentru zona de câmpie,
fiind cuprinse între 5 - 20 m.
Morfologic, în cuprinsul perimetrului Recea, se disting
clar complexul de vale al Teleormanului şi câmpul propriu - zis.
Complexul de vale al râului este bine individualizat, în
cadrul lui putându-se separa albia minoră, albia majoră, lunca,
terasa joasă şi versanţii, care fac trecerea la câmpul înalt.
Albia minoră este clar conturată cu maluri înalte de 2 - 3 m în lungul albiilor mai mari, precum şi eroziunea torenţială pe
şi cu lăţimi de 7 - 10 m. În profil longitudinal formează numeroase
meandre care se adâncesc continuu ca urmare a eroziunii
fluviatile asupra malurilor, proces facilitat de natura friabilă a
depozitelor geologice şi de pantă mică a albiei, care în zonă e
de 0,13%.
Albia majoră este bine exprimată cu maluri înalte de
3 - 5 m şi cu lăţimide 30 - 40 m.
Lunca este bine individualizată, având dezvoltare
relativ uniformă pe ambele părţi ale râului, cu lăţimi cuprinse
între 1000 – 1500 m. Microrelieful este pseudouniform,
caracterizat prin prezenţa unor areale microdepresionare,
care în perioadele cu precipitaţii excesive sunt ocupate de
ape şi transformate în bălţi, unde se dezvoltă o vegetaţie
hidrofilă abundentă. De semnalat este fragmentarea destul de
pronunţată cu o serie de canale de desecare şi de preluare a
viiturilor ce se formează pe văile secundare afluente râului
(Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor).
Terasa joasă este prezentă doar pe partea dreaptă a
râului sub forma unei benzi continue ce începe de la nord de
satul Goia (comuna Ungheni) şi până la Orbeasca de Sus
(judeţul Teleorman), având altitudinea relativă de 2 - 5 m.
Versanţii râului sunt bine conturaţi, cu înălţimi de 20 -
25 m, cel drept fiind mult mai abrupt, cu pante de 20 - 30%, iar
cel stâng mai domol, cu pante de 10 - 18%.
Câmpul propriu - zis, care ocupă cea mai mare parte
din suprafaţa perimetrului are aspect realtiv neted. În cuprinsul
său se pot observa largi ondulări negative şi pozitive create de
văile secundare care drenează teritoriul comunei. Sunt prezente
şi unele areale semiendoreice, lipsite de drenaj de suprafaţă,
în care apele din precipitaţii băltesc cu uşurinţă şi ca urmare a
drenajului intern împiedicat.
Văile secundare care drenează câmpul înalt sunt:
Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor, Valea Negraşu
şi Valea Vlădaia. Valea de Câmp drenează extremitatea nord -
vestică a perimetrului, prezentând până în amonte de DJ 504 o
albie bine conturată, cu lăţimi de 40 - 60 m şi cu versanţi înalţi de
10 - 15 m. Pe tronsonul cuprins între baza versantului şi DJ 504
este puternic înfundată cu vegetaţie hidrofilă. În aval de podul
de la DJ 504 albia a fost canalizată până la vărsarea în râu.
Valea Săracu drenează câmpul de la vest de Valea
Negraşu, curgând pe direcţia nord - sud prin satele Deagu de
Sus şi Deagu de Jos. Este o albie bine dezvoltată, a cărei albie
minore are lăţimi de 6 - 8 m şi maluri înalte de 2 - 2,5 m. În
sectorul cuprins între limita nordică a perimetrului şi DJ 504,
albia sa este curată, fără vegetaţie hidrofilă care să împiedice
scurgerea apelor de viitură. Excepţie face un mic tronson din
amonte de podul de la DJ 504, în care albia este puternic
înfundată cu vegetaţie arboricală şi ierbacee. În aval de pod a
fost regularizată cu canal de pământ până la vărsarea în râu.
Valea Mateeştilor este un mic torent cu obârşia în
cuprinsul perimetrului, având o albie slab exprimată, înfundată
cu vegetaţie în sectorul din amonte de DJ 504.
99
În cuprinsul luncii a fost regularizată cu canal de pământ.
Valea Negraşu drenează partea central estică a
perimetrului având cel mai mare bazin hidrografic din văile
secundare. Albia este clar conturată, prezentând lăţimi de 5 -
10 m şi maluri înalte de 2 - 2,5 m. În amonte şi val de DJ 504 pe
o lungime de cca 600 m, albia sa este puternic înfundată cu o
vegetaţie arboricală şi ierbacee din care cauză produce
inundaţii asupra a 4 - 5 gospodării ţărăneşti situate în apropierea
cursului său.
Valea Vlădaia drenează extremitatea sud - vestică a
perimetrului, curgând pe direcţia NV - SE, pe teritoriul satului
Orodelu. Are o albie bine conturată în amonte de DC 124, cu
maluri înalte de 2 - 4 m şi cu lăţimi de 2 - 3 m. În luncă, albia sa
este slab exprimată, înfundată cu vegetaţie până în sudul
localităţii Orodelu, de unde a fost canalizată până la vărsarea
în râu.
Morfodinamica actuală a reliefului este guvernată de
procese legate de activitatea de eroziune fluviatilă şi acumulare
versanţii abrupţi.
Hidrogeologia
Din punct de vedere hidrogeologic, în comuna Recea
se semnalează prezenţa acviferelor de tip freatic şi de adâncime.
Acviferul freatic este cantonat în formaţiunile poros
permeabile ale Holocenului, reprezentate prin nisipuri,
pietrişuri şi bolovănişuri, a căror grosime variază între 2 şi 12 m.
Acviferul freatic are nivel liber, fiind delimitat în bază
de un orizont argilos, impermeabil, iar la partea superioară de
suprafaţa piezometrică. Acesta este alimentat exclusiv din
precipitaţiile care cad pe suprafaţa lui de dezvoltare, prin
infiltrarea acestora, în orizonturile permeabile.
Suprafaţa piezometrică suferă fluctuaţii însemnate în
timpul anului, în funcţie de regimul precipitaţiilor. Astfel, în
perioadele de secetă prelungită nivelul apei în fântâni scade
foarte mult, cu precădere în cuprinsul câmpului înalt, unde se
semnalează chiar fenomenul de secare a acestora.
În anii cu precipitaţii abundente, nivelul piezometric
se ridică cu câţiva metri, atingând în luncă adâncimi mai mici
de 0,5 m.
Acviferele de adâncim – stratele acvifere de adâncime
au fost puse în evidenţă de numeroase foraje executate în
cuprinsul perimetrului, în scopul alimentării cu apă a populaţiei
şi animalelor, precum şi pentru irigaţii. Acestea au fost săpate
cu precădere în lunca Teleormanului, la adâncimi cuprinse între
40 şi 60 m.
Reţeaua hidrografică
Teritorul comunei Recea face parte din bazinul hidrografic
al râului Vedea, subbazinul Teleormanului.
Râul Teleorman constituie artera hidrografică principală
care străbate perimetrul la limita sa sud – vestică. Acesta îşi
are izvoarele în cuprinsul Platformei Cotmeana, pe teritoriul
comunelor Băbana şi Moşoaia. După ce străbate zona de
platformă intră în câmpie la Podul Broşteni, pe care o parcurge
până la vărsarea sa în râul Vedea.
Prezintă regim de scurgere permanent, începând din
aval de oraşul Costeşti, cu alimentare pluvionivală şi cu alimentare
subterană moderată, fiind singurul râu din sistemul hidrografic
Vedea, care nu seacă nici în anii cei mai secetoşi. Un rol
important în menţinerea cursului îl are în perioadele secetoase
alimentarea subterană atât prin drenarea freaticului, cât şi ca
urmare a aportului din acviferele de adâncime, cantităţi
însemnate de apă din forajele arteziene în sectorul Cornăţel –
Recea – Izvoru – Popeşt, ajungând în albia râului.
Regimul scurgerii râului este puternic influenţat de
cel al precipitaţiilor. Apele mari se produc primăvara, începând
cu sfârşitul lunii februarie şi în martie.Acestea durează 2 – 5
săptămâni, în funcţie de rezervele de zăpadă din bazinul său
hidrografic, de intensitatea topirii şi de caracteristicile ploilor care
însoţesc topirea. Viiturile cele mai accentuate şi cu frecvenţa
cea mai ridicată au loc primăvara, iar cele cu frecvenţa cea
mai mică apar toamna şi iarna.
Formarea celor mai mari debite este legată aproape
exclusiv de viiturile din ploi cu caracter de aversă şi care
acoperă toată suprafaţa bazinului de recepţie.