Page 802 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a
P. 802
802 judeţul PRAHOVA
Facilităţi oferite investitorilor: Dintr-un hrisov dat de Matei Basarab mănăstirii
Reţea de drumuri (DJ, DC) Apostolache, la 25 iul. 1652, reiese că vechiul nume al localităţii
Telefonie Sângeru era: Fundeni (vezi DIR, XVII, vol. 1, l. 380-381 şi 510,
Reţea apă vol. 2, p. 436-450). Denumirea aceasta, se pare, este mai veche
Cablu TV şi internet şi explică situarea comunei în cadrul judeţului. În acest caz, ea
Energie electrică apărea în documentele Ţării Româneşti de pe la începutul
Servicii salubrizare veacului al XV-lea. Faptul că acesta era vechiul său nume e
Spaţii pentru concesionare: cabinete medicale confirmat şi de o însemnare din 5 mai 1749 de pe vremea lui
Oportunităţi: Grigore Ghica.
Fortă de muncă disponibilă şi calificată,
Poziţionarea geografică foarte aproape de oraşul Se ştie însă că în satul component Tisa (înspre
Mârlogea – Apostolache) se presupune să fi existat, în sec. IV
Ploieşti permite dezvoltarea de noi afaceri, a.H. – I p.H., o cetate dacică, unică în zonă. Cunoaştem şi un
Preţurile relativ mici ale terenurilor şi utilităţile oferite hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomşa, prin care
voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului şi ocini în
pot duce la construirea de locuinţe, Fundeni (DRH, XXIII, 364-367).
Disponibilitatea autorităţilor publice locale în relaţia
Apoi, avem ştire despre Sângeru din "memoriile"
cu cetăţenii. (1788) generalului Bauer, din "Istoria Daciei" (1815) lui D. Fotino,
Proiecte de investiţii: precum şi din Analele parlamentare din 1831, când se specifica
apartenenţa localităţii plaiului Despre Buzău a fostului judeţ
Reţea canalizare Saac şi se preciza că avea o populaţie de 100 de familii. DTSR
Reţea alimentare gaze (1872) amintea Sângeru drept comună a plăşii Cricov, având în
Reabilitare drumuri, asfaltare componenţă şi satele: Butuci şi Lapoşul Vechi.
Fonduri europene GAL
Dicţionarul General al Judeţului Prahova (1897), parte
PRIMĂRIA COMUNEI SALCIA din Marele Dicţionar Geografic al Romîniei, menţiona Sângeru
drept comună a plăşii Podgoria, având în subordine şi satele
Cod poştal: 107505, Telefon: 0244-441026; Fax: 0244-441026; Butuci şi Mireş. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei
agrare din 1864 fuseseră împroprietăriţi 336 locuitori. La sfârşitul
PRIMĂRIA COMUNEI SĂLCIILE secolului al XIX-lea, conform acestei surse, în comună trăiau
2095 de locuitori, şi existau acolo o moară cu aburi, o şcoală şi
Adresă: Principală, nr. 297, cod poştal: 107510 patru biserici ortodoxe - două în Sângeru (una fondată de
Telefon: 0244-444000; Fax: 0244-444120; Alecu Văcărescu în 1816 şi alta fondată de Dumitrache
Adresa de e-mail: salciile@prefecturaprahova.ro Mârzescu în 1723), una în Mireşul fondată de Anica Văcărescu
şi fratele său Pană Băbeanu în 1851 şi o a patra în Butuci.
PRIMĂRIA COMUNEI SÂNGERU
În dimineaţa zilei de 15 martie 1907, atraşi de "sunetele
Adresă: Principală, nr. 560 clopotelor bisericii şi ale trompetelor", câteva sute de ţărani
Cod poştal: 107515 din Sângeru s-au strâns la Primărie unde, după ce au rupt
Telefon: 0244-441016, 441070; Fax: 0244-441377, 441060; contractele de învoieli agricole – luate cu forţa din mâinile
Adresa de e-mail: sangeru@europrahova.eu secretarului "... au devastat casele proprietăţilor Filip
URL: www.sangeru.europrahova.eu Corlătescu şi M(işu) Băbeanu, trecând şi în comuna Lapoş...
Persoane din primarie: unde au devastat şi casele proprietarului M(ihalea) Georgescu"
Primar: Radu Gheorghe pe care "l-au schingiuit în mod oribil şi graţie preotului din sat
Viceprimar: Verzea Georgian Daniel a scăpat de a nu fi omorât, acesta închizându-l în biserica din
Secretar: Stăiculescu Maria sat", precizează ziarul "Adevărul" (Din Buzău şi Prahova,
Contabil: Bălăceanu Elena Adevărul, an. XX, nr. 6301 din 9/22 mart. 1907). Înştiinţate între
Sate în administraţie: timp, autorităţile trimit pentru reprimarea răscoalei două
Butuci, Mireşu Mare, Mireşu Mic, Piatra Mică, Sângeru şi Tisa companii din Regimentul 32 Mircea şi un escadron de
Suprafaţa: 3990 ha; Intravilan: 599 ha; Extravilan: 3391 ha; cavalerie. Astfel, graţie forţei, încercările răsculaţilor de a-şi
Populaţia: 5449; Gospodării: 1846; Locuinţe: 1856; Grădiniţe: 4; face singuri dreptate au fost înăbuşite. S-a deschis "acţiune
Şcoli: 5; publică de parchet contra unui număr de 104 ţărani, din care
Aşezarea geografică: sunt arestaţi 27", numai la Sângeru. În satul Sângeru există ca
monument istoric Biserica cu hramul Sf. Andrei - Sângeru,
Comuna se află în estul judeţului, la limita cu judeţul construită în secolul al XVIII-lea(1793) si restaurată în anii '90,
Buzău, pe malurile Cricovului Sărat şi ale afluenţilor acestuia precum şi un muzeu de istorie. Acesta se găseşte în conacul
Salcia şi Sărăţica. Este străbătută de şoseaua judeţeană ridicat în a doua jumătate a secolului secolul al XVIII-lea (1793)
DJ102C, care o leagă spre sud-vest de Apostolache, Gornet- de boierul Andrei Bozianu, vistiernic şi apoi stolnic în sfatul
Cricov, Iordăcheanu, Urlaţi şi Albeşti-Paleologu (unde se domnesc. Clădirea, bine conservată, este reprezentativă
termină în DN1B) şi spre nord-est în judeţul Buzău de Cislău pentru arhitectura rezidenţială rurală de sfârşitul evului mediu
(unde se termină în DN10). La Butuci, din acest drum se ramifică românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie
şoseaua judeţeană DJ235, care duce spre est la Lapoş, iar la de piatră în alternanţă cu cărămidă. În prima din cele patru
Sângeru se ramifică şoselele judeţene DJ238, care duce spre încăperi ale edificiului a fost prezentată evoluţia istorică a
sud la Tătaru şi DJ234, care duce spre nord la Salcia. comunităţii săteşti ilustrată de materiale arheologice care
atestă locuirea zonei începând din epoca bronzului şi în epoca
Istorie geto-dacică "clasică" (secolele al III-lea–I î.e.n.) şi mileniul I
Legenda spune că vatra satului s-a format în locul e.n. (secolele al II-lea–al III-lea şi al V-lea–al VII-lea e.n.). O
unde exista un sânger (specie de arbore). Denumirea Sângeru serie de documente, obiecte şi fotografii încearcă să reconstituie
apare în documente abia după 1750 şi se pare că se trage de viaţa economico-socială şi culturală a comunei de la prima
la dejugătoarea din preajma unui arbust de sânger, care atestare documentară (secolul al XVIII-lea) şi până în secolul
depăşea proporţiile normale ale unei plante de acest soi (din al XX-lea. Următoarele două încăperi sunt dedicate prezentării
familia cornaceelor), înalt până la 4 m, cu ramuri purpurii (uneori specificului etnografic al zonei: port, ocupaţii etc. În ultima
pe o parte verzui), frunze opuse, ovale sau eliptice, flori albe în încăpere, cu ajutorul unei game diverse de obiecte de cult:
cime umbeliforme şi cu fructe drupe sferice negricioase – cărţi vechi bisericeşti, icoane, odoare etc. s-a încercat
(Cornus sanguinea). prezentarea vieţii spirituale a satului. Cele mai multe din aceste
piese aparţin Parohiilor Sângeru şi Mireş, care au dat în custodie
acest patrimoniu, în vederea valorificării sale expoziţionale.
