Page 794 - Ghidul Primariilor ed. a XV-a

794 judeţul PRAHOVA
Obiective turistice:
În anul 2010 a fost înfiinţat Centrul Cultural Izvoarele,
cu Personalitate Juridică, care are subordonată şi bilioteca
comunei. Patrimoniul aferent este format din 2 – doua Cămine
culturale, cu săli de spectacole mari de 150 – 200 locuri, în
satele Homoriciu şi Izvoarele, şi 3 – trei săli de festivităţi
pentru organizare evenimente ( nunţi, aniversări, părăstase ),
cu toate dotările necesare.
Biblioteca comunei funcţionează cu două filiale în
cadrul căminelor culturale din satele Izvoarele şi Homoriciu şi
este subordonată PJ Centrul Cultural Izvoarele. Fodul de carte
aferent s-a triplat în ultimii ani, datorită atragerii de donaţii şi dreptunghiular, cu anvon în faţă. Anvonul era susţinut de stâlpi
sponsorizări.
Apariţiile legislative din perioada 2003 - 2006 au pus la
punct cadrul legal de funcţionare al acestor aşezăminte
culturale care trebuie să fie aservite nevoilor sociale ale
populaţiei din mediul rural pentru conservarea şi promovarea
culturii şi tradiţiilor populare.
În spiritul legislaţiei în vigoare aceste aşezăminte se
adresează tuturor categoriilor de cetăţeni fără nicio discriminare - formându-se 2 sânuri în formă de curbă; toate aceste operaţii
dar mai ales copiilor care au nevoie să vadă şi să conştientizeze
cât de bogat este patrimoniul nostru naţional.
Aceste aşezăminte sunt centre permanente de
educaţie,care raspund nevoilor cetăţenilor noştri , care
participa la activitatile organizate pe diferite cercuri de artă
tradiţională, clase pentru pregătirea artiştilor amatori, cluburi
pentru ocuparea timpului liber. Cu alte cuvinte în aceste
aşezăminte culturale trebuie să reînvie activitatea culturală, să
fie deschise permanent celor care au chemare pentru una din
activităţile organizate.
Pe lângă toate acestea, mai putem vorbi şi despre
aşezămintele de cult religios, de care dispune comuna. Bisericile,
în număr mare, pot fi enumerate, astfel:
Biserica Veche, din Izvoarele, este ridicată în 1801 pe
moşia moşnenilor Izvorani şi refăcută în 1854 de spătarul
Mihail Cantacuzino. Biserica veche, aşa se numea la 1938,
fiind biserică parohială cu Hramul "Sfinţii Voievozi Mihail şi
Gavriil"; aces lăcaş de cult, la început, a avut numai o turlă şi
avea hramul Adormirea Maicii Domnului şi i s-a adus
îmbunătăţiri prin anii 1878 – 1882, în aşa fel că de la prima
construcţie nu i-a mai rămas decât amvonul şi turla din faţă
care îndeplineşte şi rolul de clopotniţă; aşa cum se află în
prezent, perimetrul final de construcţie are formă de cruce şi
mai are adăugată o turlă la mijloc.
Din primele picturi se mai păstrează scenele religioase
de sub streşini şi care ţin de pridvor. Aceeaşi pictură precum
şi cea din pronaos, este realizată de Petre Zugravu.
Pe pereţii amvonului se mai păstrează pictura de
început realizată în culori de apă iar restul de picturi cu
subiecte biblice, au fost realizatea de pictorul ploieştean
Răducanu Vintilescu, în culori de ulei. În timp, zidirea pereţilor
de la naos şi altar, au suferit modificări, aplicându-se peste ei,
tencuială nouă. Repictarea acestor pereţi, realizându-se de
Răducanu Vintilescu despre care se zicea că profesează stilul
de pictură bisericească a pictorului Gheorghe Tătărescu,
nesocotind astfel tradiţionala artă bizantină care este mai
aproape de credinţa ortodoxă.
Azi, acest vechi lăcaş sfânt, serveşte ca biserică pentru
cimitirul satului sau pentru cele orânduite zilelor morţilor.
Biserica Nouă, având hramul "Izvorul Tămăduirii" este
amplasată la drumul naţional 1A, calea care străbate satul
Izvoarele de la sud la nord. Biserica nouă este un edificiu
măreţ şi reprezintă nu numai pentru Izvoarele o inimă de
credinţă care face să bată în pieptul fiecăruia mai multă
putere şi căldură atunci când credincioşii se află mai mulţi
laolaltă; este de fapt, un măreţ monument de arhitectură
religioasă.
Biserica nouă, numită şi catedrala Plaiurilor, a fost
construită în perioada 2 august 1931 – 1940, atunci sfinţindu-se
şi temelia. Construcţia noii biserici a fost posibilă datorită
contribuţiei băneşti şi materiale a tuturor izvoranilor şi prin
stăruinţa şi efortul permanent a părintelui Gheorghe Iliescu,
având nu numai ca sponsor ci şi ca sprijin în principal, pe Nae
Gaftoi.
Mobilierul şi sculpturile interioare sunt realizate de
localnicul Ion Profirescu; atât mobilierul cât şi pictura
realizându-se în anii 1940 – 1943.
La 8 iulie 1945, când a avut loc sfinţirea noului lăcaş
în ziua Izvorului Tămăduirii, au participat circa 10 mii de
credincioşi, atât localnici, cât şi din toate satele învecinate,
precum şi 5 miniştrii şi peste 100 de preoţi.
Biserica Veche din Homorâciu, având hramul
"Adormirii Maicii Domnului" este construită din zid masiv, de
piatră, cărămidă şi sigă, cu pereţi groşi cu lăţimi între 40 cm şi
1 m. Construcţia bisericii la început, a avut forma unui poligon
de piatră cioplită. Catapeteasma făcută din piatră se păstrează
şi astăzi, tot asa cum a fost la început. Turla din mijloc a fost
din zid; în 1812 s-a dărâmat din cauza cutremurului şi s-a
înlocuit cu o altă turlă din lemn; în ea a fost aşezat clopotul şi
toaca pănă în anul 1913, când s-a construit clopotniţa.
La 1848, s-au adus îmbunătăţiri prin prelungirea
anvonului în corpul bisericii, iar în anul 1877, s-a lărgit cu 10
m.p., prin spargerea pereţilor strănilor din ambele părţi,
au fost efectuate cu sprijinul lui Ilie Ciacorovitz şi prin stăruinţa
cântăreţului Ghiţă A. Morcov, ajutând astfel la restaurarea
picturii sfântului lăcaş. Tot el a achiziţionat icoanele împărăteşti
de la catapeteasmă, dăruind totodată şi o evanghelie
îmbrăcată în argint, o cruce de argint suflată cu aur şi pentru
sfânta masă o cuvertură de mătase precum şi altele.
Biserica figurează pe listele monumentelor istorice şi
a fost ctitorită de Aniţa şi soţul acesteia Iani, vătaful Plaiului
Teleajen, în anul 1744. Din punct de vedere arhitectonic, are la
origine un plan tip hală fără abside laterale care s-au adăugat
ulterior.
Acest lăcăş sfânt reprezintă una dintre cele mai vechi
tipuri de biserică ridicate de moşneni cu boltire de cărămidă
care s-a păstrat până în prezent.
Monumentul din Homorâciu închinat Eroilor din
Homorâciu, Schiuleşti, Cerneşti, Malu Vânăt din primul război
mondial 1916 – 1919 şi al doilea, 1941 – 1944; acesta a fost
ridicat, în anul 1924, în centrul satului, pe atunci cătunul
Homorâciu – Pământeni, în mica piaţă unde se face bifurcaţia
drumurilor care pleacă spre Slănic – Prahova şi Schiuleşti –
Schitul Crasa, şi al doilea spre Cheia.
Numele eroilor căzuţi sunt scrise pe fiecare faţadă, în
funcţie de bătălia pe care au purtat-o, astfel:
Faţada sud, 1924, Mărăşti;
Faţada est, Vouă eroilor din Homorâciu, 1916 – 1919,
Mărăşeşti;
Faţada nord, 1941 – 1944, Oituz;
Faţada vest, Dragoslavele.
Biserica de Lemn, din satul Schiuleşti, ce poartă
hramul "Sfântul Nicolae", este atestată documentar în 1833 pe
moşia moşnenească. A fost refăcută în 1842, efectuându-se
lucrări la structura de zidire.
În ceea ce priveşte preoţii de la Biserica din Schiuleşti,
din lipsă de documente, nu avem date, la acest locaş,
oficiindu-se slujbe cu preoţi sau călugări din alte localităţi.
Spre sfârşitul anului trecut, în 2010, s-a început la
renovarea acesteia, a acoperişului dar şi a gardului, iar
lucrările continuă şi în ziua de azi, cu siguranţă din lipsa
fondurilor.
Sfânta Mănăstire Crasna - monument istoric şi de
arhitectură situat într-un cadru natural minunat pe cursul
superior al pârâului Crasna, în pădure
Pe şoseaua naţională Ploieşti – Braşov prin pasul
Bratocea, la o depărtare de 42 km de Ploieşti se află Comuna
Izvoarele. Locuitorii acestei comune, ca de altfel toţi locuitorii
satelor din Ţările Române, au cunoscut atât crunta exploatare
a stăpânirii otomane cât şi pe aceea a moşierilor care i-a
determinat să-şi găsească adapost în liniştea codrilor.
La începutul secolului al XIX-lea o parte din locuitorii
comunei Izvoarele şi-au căutat liniştea la poalele muntelui
Ursoaia aflat în stăpânirea lui Constantin Potlogescu zis şi
Dinu Potlogescu, alcătuind aici o aşezare omenească sub
numele de Bajenari.