Localitate: Almasu

Judet: Salaj

Ţara: Romania

Cod postal: 457010

Telefon: 0260-626609

Fax: 0260-626733


Persoane din institutie:

Primar: Ţuruca Dănuţ Emil
Viceprimar: Vargapal Francisc
Secretar: Bălan Claudiu Laurenţiu
Contabil: Ungur Vonica-Alina

Cuvantul Primarului:

Suprafata: 5875 ha

Intravilan: 475 ha

Extravilan: 5400 ha

Populatie: 2862

Gospodarii: 1086

Nr. locuinte: 1338

Nr. gradinite: 3

Nr. scoli: 4

Numele localitatilor aflate in administratie:

Almaşu, Băbiu, Cutiş, Jebucu, Mesteacănu, Petrinzel, Sfăraş, Stana, Ţăudu

Asezarea geografica:

Almașu este o localitate în județul Sălaj, Transilvania, România. Este cea mai mare comună a județului, situată în partea sudică a județului Sălaj, cu o suprafață de 15.970 ha.
Comuna se învecinează cu teritoriul următoarelor unități administrativ teritoriale:
La nord - comuna Buciumi;
La nord-est și est - comuna Cuzăplac;
La sud - comuna Izvorul Crișului;
La sud-vest - orașul Huedin;
La vest - comuna Fildu de Jos.
Comuna este constituită din nouă localități: Almașu (sat reședință de comună), Băbiu, Cutiș, Jebucu, Mesteacănu, Petrinzel, Sfăraș, Stana și Țăudu.  
Satul Almașu
Prima mențiune documentară a mănăstirii Almașu este din anul 1234, când apare pe lista mănăstirilor ordinului premontres ca filie a mănăstirii de la Promontoriul Oradiei.
Satul propriu-zis, Almașu, exista foarte probabil înaintea construirii mănăstirii, dar este atestat ca atare în documente un secol mai târziu, abia începând cu anul 1335.
Satul Petrinzel
Prima atestare documentară a localității provine din anul 1370, când satul apare sub numele de possessiones ambe Petri.
Satul Stana
Pornind de la Almașu, sau mai nou de la Șaula, se poate ajunge prin Jebucu la localitatea micuța situată la capătul drumului Stana. Prima atestare documentară a localității provine din anul 1288, când satul apare sub numele de Terra Zthana. 
Satul Băbiu
A fost atestat documentar pentru prima oară în anii 1291-1294, sub numele de Babun.

Activitati specifice zonei:

Agricultură
Creşterea animalelor

Activitati economice principale:

Agricultură
Creşterea animalelor
Agroturism

Obiective turistice:

Prima mențiune documentară a mănăstirii Almașu este din anul 1234, când apare pe lista mănăstirilor ordinului premontres ca filie a mănăstirii de la Promontoriul Oradiei.
Satul propriu-zis, Almașu, există foarte probabil înaintea construirii mănăstirii, dar este atestat ca atare în documente un secol mai târziu, abia începând cu anul 1335. Astfel, în "socotelile papale" referitoare la Arhidiaconatul de Călata, apare mențiunea "Pavel preotul din satul Almaș". După năvălirea tătarilor, perioadă în care a fost distrusă și mănăstirea, moșia Almașului a ajuns mai întâi la familia Gergely, apoi la familia Borsa, care a și ridicat probabil Cetatea Almașului.
La începutul secolului XIX familia Csáky își construiește un conac în Almașu, la care folosește și pietre aduse de la cetate.
Biserica reformată a localității a fost construită în secolul XIII, iar ortodoxă în 1939.  
Cetatea Almaşului
Monument militar Donjon – Secol XIII
Dominând împrejurimile de pe culmea unui deal din imediata apropiere a localității Almașu, cetatea cu același nume se confundă cu istoria locurilor. Chiar dacă din vechea construcție, ridicată în secolul XIII, mai sunt în picioare astăzi doar câteva ruine, istoria Almașului este strâns legată de cea a cetății care supraveghea toate intrările pe Valea Almașului.
În primăvara anului 1241 în trecere spre Ungaria, tătarii au prădat și distrus mănăstirea de la Almașu. În 1249 moșia de la Almașu va fi donată de către regele Ungariei, Bela al IV-lea, judelui curții regale, Paul din neamul Geregye, drept recompensă pentru meritele sale în luptele împotriva tătarilor și a teutonilor. Pentru a stăvili atacurile tătarilor, Paul de Zala începe fortificarea teritoriilor primite și astfel începe construcția cetății Almașu, pornind se pare de la vechea mănăstire.
La început a fost construit doar un donjon - locuință (care există și azi), înconjurat cu un val de pământ și șanț, formând o incintă de protecție în formă de potcoavă, apoi s-a adăugat o altă incintă. Cetatea a fost construita între anii 1247-1278, ca una dintre cele mai vechi și mai puternice cetăți medievale din Transilvania.
În perioada de după 1277 s-a remarcat ca administrator al cetății și domeniului dregătorul Dezideriu (Desew/Dezsö) care aparținea unei ramuri a familiei Borsa. Fiind prezent pe domeniul Almașului, a condus personal lucrările de consolidare a cetății, motiv pentru care a rămas în memoria colectivă, iar localnicii au denumit localitatea "Desewfalwa" adică "satul lui Dezsö/Dejeu", așa cum apare în unele documente.
De-a lungul secolelor cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele între nobilimea din Transilvania și regele Ungariei.
Căzuta în ruine, cetatea fost refăcută abia în 1627 de către familia nobiliară Csáky, iar 1658, cetatea a suferit ultimul mare asediu: a fost ocupată de tătarii care veneau din direcția Clujului și mergeau spre Poarta Meseșană. Asediatorii au înrobit localnicii și au incendiat cetatea.
Deși în ruină astăzi, turnul donjon (turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval) al cetății, singura construcție supraterană, domină împrejurimile. Vizibile de la mare distanță.
Se pare că fortificația avea două sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul inițial, și o fortificație exterioară, spre nord. Accesul în cetate se făcea printr-un pod peste șanțul cu apă, ce înconjura cetatea.
Elementele componente sunt păstrate doar în proporție restrânsă. Singurul element suprateran este ruina turnului - donjon, cu bază rectangulară (aprox. 9,80 m, gr laturii aprox. 3 m).
Păstrată doar în parte, ea indică la nivelul parterului, în grosimea zidului, o cisternă, iar la nivelele II și III, două urme distincte de hornuri. Fragmente de ziduri pornesc către est și sud-est de acest turn, unele sigur adosate mai târziu. A fost descifrat planul unei capele alăturate. Toate curtinele, ca și alte elemente de flancare, au dispărut de la nivelul solului.
"Cetatea inferioară îngloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeți, casa dorobanților și o bucătărie. Din cetatea inferioară în cea superioară se putea ajunge printr-o poartă.
Partea superioară proteja palatul, casa domnului și a doamnei, parohia, capela, închisoarea, camera de spălat, camera oaspeților și bucătăria. Sub cetate aveam de-a face cu grădina de zarzavaturi, vie, stupuri de albine, livadă. Cetatea era și proprietara unei berării, și a unei mori. Azi se pot vedea zidul de sud – vest al donjonului și fundațiile anexelor de incintă. Donjonul a fost construit din piatră locală și avea o înălțime de circa 20 metri. Paramentele zidurilor încă în picioare păstrează urmele grinzilor care susțineau etajele și urma hornului unei sobe de cahle, de colț", precizează Csók Zsolt.
Astăzi se mai văd urmele unui turn. Accesul în cetate se făcea printr-un pod peste șanțul cu apă, ce înconjura cetatea. Ruinele ramase sunt înscrise în Lista monumentelor istorice 2004 din Județul Sălaj și în Repertoriul Arheologic Național.  
Ansamblul Castelului Csáky
Monument baroc - Secol XIX
Castelul Csáky este o construcție de tip conac din localitatea Almașu, județul Sălaj. Acesta este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj. Castelul a fost construit la începutul secolului XIX de către familia Csáky. Strămoșii lor au ajuns pe aceste meleaguri în 1594 când principele Sigismund Báthory a dăruit moșia Almașului șefului oștilor ardelene, Istvan Csáky. În anul 1808, urmașii lui au început construirea conacului, care prin mărimea lui și prin dimensiunea moșiei presărate cu clădirile anexe, a devenit cel mai mare conac din Țara Calatei.
La construcție au fost folosite mai multe pietre, chiar și sculptate, de la Cetatea Almașului. Clădirile anexe au fost demolate, iar conacul a ajuns într-o stare jalnica. Castelul deținea și un parc impresionant.
La marginea din dreapta a pădurii (cum stăm cu fata spre cetate), la aproximativ 500-600 m, se găsește un mausoleu și o cripta, din păcate mausoleul este dărâmat. Piesele monumentului sunt împrăștiate în jurul criptei, și ea surpata de altfel. Aici este posibil sa își aibă somnul de veci familia Csáky.
Biserică medievală din Petrinzel care a fost distrusă de un incendiu. Au ridicat altă biserică, care a fost modificată în 1903. Valorile bisericii vechi scăpate de incendiu, casetele realizate în 1745, amvonul din 1715, și masa domnului din 1698 se află la Muzeul de artă populară din Budapesta.
Biserica reformată din Stana este situată în centrul localității, înconjurată de un zid scund de piatră. Anul construirii nu se cunoaște. Intrarea în incintă se află la nord-est de biserică. Pe ușa de intrare se vede anul 1836. Turnul are trei nivele.
Tavanul este decorat cu 78 de casete. Cele aflate pe partea vestică au fost realizate de Gyalui Asztalos János în 1743. Partea cealaltă, 6×6 casete, a fost realizată în perioada 1836-37, copiind motivele cu lalele doar pe casetele din diagonale. Coroana amvonului a fost realizat în 1777 de Umling Lőrinc senior. Corul bisericii a fost realizat probabil în anii 1830, iar mobilierul navei în secolul XIX.
Micuța localitate Stana este renumită pentru o casă unică, ce poartă numele Varjúvár - Cetatea Ciorii. Construită de Kós Károly (1883-1977), cunoscutul arhitect, grafician, scriitor, etnograf și om politic. El a proiectat: Muzeul Național Secuiesc și Spitalul din Sfântu Gheorghe, Biserica reformată de pe strada Moților din Cluj. A fost un cunoscător al tradițiilor din această zonă a țării numită Kalotaszeg, de aceea a și hotărât să-și construiască o casă pentru familia sa în Stana. Această cetate era atelierul de lucru pentru Kós Károly.
La Varjúvár se poate ajunge în două feluri. Dacă aveți o mașină mai înaltă, de preferat 4×4, de pe drumul Cluj-Huedin se face dreapta spre Nadășu apoi, pe bază de GPS/Google maps, se urmărește o potecă care duce fix la casa ascunsă într-un pâlc de copaci. Traseul e foarte frumos. Mai simplu e însă de la Halta Stana, de la care se fac, pe jos, cam 10 minute până la Várjuvár - Cetatea Ciorii.
Jebucu a avut pe teritoriul său o mănăstire benedictină încă de pe vremea năvălirii tătarilor. Capitelul unei coloane se poate vedea la intrarea în biserica actuală. În documentele din 1490 sunt referiri la biserica catolică ridicată probabil în secolul XIII. şi dispărută în mijlocul secolul XVII. În 1681 populația convertită în reformați a ridicat o nouă biserică. Turnul i-a fost adăugat în 1840. Cele două clopote au fost turnate în 1792, respectiv 1803.
Orga a fost realizată în 1819, dar în urma incendiului de proporţii din 1876 au rămas doar pereții. Biserica a fost refăcută în 1879 la aspectul de astăzi. În 1992 edificiul a fost restaurat, de atunci corul şi tavanul este decorat cu casete noi din lemn, sculptate. Cristelnița bisericii vechi este amplasată în curtea bisericii.
Ansamblul Bisericii Reformate Sfăraș
Monument gotic
Secol XV – XVIII
Biserica reformată din Sfăraș a fost construită în perioada 1505-1510, cu sprijinul moșierului Veres János, a cărui piatră funerară a fost zidită în peretele bisericii. 
Biserica este situată în partea de sud a satului, pe un mic delușor și este construită din piatra fasonată; este compusă dintr-o nava dreptunghiulara, cor cu închidere poligonala și portic de cărămidă.
Lăcașul a fost avariat în timpul răscoalei conduse de Rákóczi al II-lea, pereții prăbușindu-se în 1741. În 1750 a fost construită actuala biserică, pe ruinele celei vechi.
În interior pot fi admirate frumoase piese de mobilier pictat, realizat în sec.18. Tipic bisericilor medievale din Tara Călatei este tavanul casetat și frumos decorat cu diferite ornamente și motive tipice artei renașterii târzii din Transilvania.
Casetele tavanului au fost realizate de Asztalos János, conducătorul lucrărilor și Umling Lőrinc. Amvonul a fost realizat în 1750 de Umling, iar orga în 1848. Lângă nava bisericii se găsește clopotnița din lemn, construcție tipică secolului XVIII, turnul clopotniță cu acoperiș de șindrilă avariat în 1860 de un fulger, adăpostește cel mai vechi clopot al zonei. A fost turnat în 1475 pe timpul regelui Matias.
În Sfăraș se situează şi castelul familiei Szentiványi, construit în secolul XIX.
Biserica reformată a localității Băbiu a fost ridicată în locul unei biserici de lemn construite secolul XVIII., care a căzut prada incendiului.
Biserica avea pereții tencuiți iar acoperișul era din șindrilă. Pe latura de sud exista o intrare. Turnul clopotniță era tot din lemn și se afla în imediata apropiere a bisericii reformate. 
Din fericire ne putem imagina cum arăta interiorul bisericii de lemn deoarece, casetele pictate de pe tavan și parapetul corului, din actuala biserică reformată, recuperate de la vechea biserică de lemn și care au fost pictate de Kövendi Asztalos János în 1763.
Casetele tavanului, fațada corului și amvonul se încadrează perfect în biserica construită în anul 1935, după planurile arhitectului Kós Károly. În vecinătatea bisericii, a fost construită în jurul anului 1930 biserica credincioșilor ortodocși.

Evenimente locale:

Ziua localităţii Almaş - în duminica din săptămâna 16-22 august

Facilitati oferite investitorilor:

Facilităţi fiscale potrivit prevederilor legale

Proiecte de investitii:

Aducţiunea apei potabile în Almaşu, Jebucu, Petrinzel, Sfăraş, Stana - în curs de executare
Canalizare şi staţie epurare apă menajeră Almaşu, Jebucu, Sfăraş - în fază de proiect
Reabilitare şi modernizare bază sportivă Almaşu - în fază de proiect
Asfaltare drum comunal Almaşu-Petinzel - în faza de proiect
Reabilitare Cămin Cultural Almaşu
Reabilitare Cămin Cultural Mesteacănu

Tip Nume Data adaugarii Statut Actiune